Decor și Accesorii Vintage

Obiectele mici sunt cele care fac o cameră să pară locuită, nu mobilată. Sunt și singurele care se pot schimba fără cheltuială mare, ceea ce le face locul potrivit pentru a risca ceva.

Regula grupării în trei

Obiectele așezate izolat pe suprafețe se citesc ca dezordine; grupate, se citesc ca intenție. Formula care funcționează de fiecare dată e trei elemente de înălțimi diferite: unul înalt (o vază subțire, un sfeșnic, o coloană), unul mediu (un vas, o cutie, o carte așezată) și unul mic (un obiect de alamă, o piatră, o casetă). Numărul impar e important — ochiul îl citește ca o compoziție, în timp ce perechile par simetrii ratate. Lasă cel puțin o treime din suprafață goală: golul e ceea ce face grupul să pară ales, nu adunat.

Un obiect mare bate zece mici

Pe o comodă sau un bufet, o singură piesă generoasă — o vază de 40 cm, o pereche de sfeșnice înalte, o lampă cu bază sculpturală — face mai mult decât o colecție de bibelouri. Obiectele mici multiplicate cer atenție și par să se înmulțească singure; unul singur, ales bine, ancorează suprafața și lasă blatul să se vadă. Regula practică: dacă blatul are marmură sau un lemn frumos, e el însuși obiectul principal, iar ce pui deasupra trebuie să fie puțin și înalt, ca să nu-l acopere.

Materialul leagă camera

Cel mai simplu mod de a face ca obiectele adunate în ani să pară o colecție e să repeți un material de trei ori în cameră: alamă pe o lampă, pe un ceas și pe mânerele unei comode; sau ceramică albastră într-o vază, un tablou și o cutie. Repetiția e ce transformă lucruri disparate într-o intenție. Nu trebuie să fie același obiect, nici aceeași epocă — doar același material, văzut de trei ori din același loc în cameră.