Tablouri și Picturi pentru Interior

Tablourile sunt ultimul strat al unei camere și primul care se greșește, aproape întotdeauna în același fel: agățate prea sus. Restul — stil, ramă, subiect — e liber. Înălțimea nu.

Centrul tabloului stă la 145-155 cm

Aceasta e înălțimea la care muzeele agață lucrările, fiindcă e nivelul privirii unui adult în picioare. Aproape toată lumea agață mai sus, din instinct, iar rezultatul e un tablou care plutește și rupe legătura cu mobila de dedesubt. Deasupra unei canapele sau a unei comode, referința se schimbă: lasă 15-25 cm între marginea de sus a piesei și rama de jos a tabloului. Într-o cameră unde se stă mult jos — un living cu canapea joasă — poți coborî centrul până la 140 cm, fiindcă privirea vine de mai jos.

Gruparea are reguli simple

Mai multe tablouri mici funcționează doar dacă sunt tratate ca un singur obiect. Lasă 5-8 cm între rame — constant, aceeași distanță peste tot — și aliniază fie marginile de sus, fie linia de mijloc a grupului la 145-155 cm. Grupul întreg ar trebui să acopere între jumătate și două treimi din lățimea mobilei de sub el. Dacă tablourile au dimensiuni diferite, așază-l pe cel mai mare jos și în stânga: ochiul citește grupul de acolo și restul pare echilibrat de la sine.

Rama leagă tabloul de cameră

La piesele vechi, rama e adesea mai valoroasă decât pictura din ea, și aproape întotdeauna e ceea ce face legătura cu mobila. O ramă din lemn cald lângă mobilier de nuc sau stejar leagă camera fără efort; una aurită cere să fie singura piesă aurită din încăpere, altfel se ceartă cu restul. Practic: ferește tablourile de lumina directă a soarelui, care decolorează pigmenții în câțiva ani, și de pereții exteriori umezi. Iar la o ramă grea, folosește două cârlige în loc de unul — stă drept și nu se mai înclină la fiecare trântit de ușă.